duminică, 7 noiembrie 2010

Promisiune!




De azi incepand, in fiecare zi, voi posta cate o poezie a celui care a fost ADRIAN PAUNESCU, un mare poet, publicist, textier si om politic.

Voi incepe cu o ultima poezie scrisa de Adrian Paunescu pe data de 31 octombrie 2010, pe cand se afla pe patul de spital:


"De la un cardiac, cordial"

"De-aicea, de pe patul de spital / Pe care ma gasesc de vreme lunga,

Consider ca e-un gest profund moral / Cuvantul meu la voi sa mai ajunga.

Ma monitorizeaza paznici minimi / Din maxima profesorului grija,

In jurul obositei mele inimi / Sa nu ma mai ajunga nicio schija.

Aud o ambulanta revenind / Cu cine stie ce bolnav aicea,

Alarma mi se pare un colind / Cu care se trateaza cicatricea.

Purtati-va de grija, fratii mei / Paziti-va si inima, si gandul,

De nu doriti sa vina anii grei / Spitalul de Urgenta implorandu-l.

Eu va salut de-a dreptul cordial / De-a dreptul cardiac, precum se stie,

Recunoscand ca patul de spital / Nu-i o alarma, ci o garantie.

Va vad pe toti mai buni si mai umani / Eu insumi sunt mai omenos in toate,

Da-mi, Doamne, viata, inca niste ani / Si tarii mele minima dreptate!".


3 comentarii:

  1. am sa citesc in fiecare zi poemul pe care ai sa-l postezi.

    RăspundețiȘtergere
  2. Adrian Păunescu
    Rugă pentru părinţi

    Enigmatici şi cuminţi,
    Terminându-şi rostul lor,
    Lângă noi se sting şi mor,
    Dragii noştri, dragi părinţi.

    Chiamă-i Doamne înapoi
    Că şi-aşa au dus-o prost,
    Şi fă-i tineri cum au fost,
    Fă-i mai tineri decât noi.

    Pentru cei ce ne-au făcut
    Dă un ordin, dă ceva
    Să-i mai poţi întârzia
    Să o ia de la început.

    Au plătit cu viaţa lor
    Ale fiilor erori,
    Doamne fă-i nemuritori
    Pe părinţii care mor.

    Ia priviţi-i cum se duc,
    Ia priviţi-i cum se sting,
    Lumânări în cuib de cuc,
    Parcă tac, şi parcă ning.

    Plini de boli şi suferind
    Ne întoarcem în pământ,
    Cât mai suntem, cât mai sunt,
    Mângâiaţi-i pe părinţi.

    E pământul tot mai greu,
    Despărţirea-i tot mai grea,
    Sărut-mâna, tatăl meu,
    Sărut-mâna, mama mea.

    Dar de ce priviţi asa,
    Fata mea şi fiul meu,
    Eu sunt cel ce va urma
    Dragii mei mă duc şi eu.

    Sărut-mâna, tatăl meu,
    Sărut-mâna, mama mea.
    Rămas bun, băiatul meu,
    Rămas bun, fetiţa mea,

    Tatăl meu, băiatul meu,
    Mama mea, fetiţa mea.

    RăspundețiȘtergere